"you had a bad day"

    Cu durerea asta infiorătoare de cap şi cu toate aceste voci în capul meu tot ce îmi doresc este să ajung cât mai repede la uşa de duce spre dormitorul meu. Geanta am părăsit-o pe holul de la intrare, alături de pantofii roşii din lac chiar în momentul în care am lovit vaza cea cu florile de la TINE. Zace pe podea iar eu nu am nici-un gând să o ridic. " Nobody cares!"   (Gabriel!!)  Mă debarasez cu uşurinţă de papionul care toată ziua mi-a amintit că existenţa mea este limitată şi îl arunc peste cartea ratăcită de sub canapea iar eu mă las usor purtată de mirosul de cafea în timp ce mă fac comodă pe patul plin de perne. Această atmosferă îmi aduce o stare de relaxare imbibata cu nostalgie.

     Am impresia că păcatele mă apasă. Mă consider o persoană bună, dar care în acest moment are nevoie de o escapadă, si fără a mai sta pe gânduri mi-am acordat permisiunea de a fi fată rea.

Toamnă

      Îmi pare rău pentru Toamnă. Este o doamnă superbă! Auriul din parul ei are o strălucire magică, iar când acesta întâlneste ultimele raze de soare, chiar înainte de apus are loc acest sentiment care îţi umple inima de iubire şi te face să simţi că trăieşti şi că lumea e a ta! E ca atunci când te aflii pe o clădire înaltă iar oamenii arată ca nişte furnici. Dacă îţi sunt simpatice, le poţi ridica lângă tine, iar dacă te calcă pe bătături le poţi strivi, dar niciodată nu faci asta. Ai o inimă bună!

     Toată lumea preferă vara : senzualitate, soare, bronz, goliciune, soare, iubiri de-o vara, soare, caldură, distracţie, soare; crede cineva că e uşor să concurezi cu aşa ceva?! Să stai în umbra lor, să fi cel care răpeşte tuturor Paradisul şi pe deasupra să arăţi ca o zeiţă?! Mă înclin în faţa Toamnei, anotimp ce pentru mine are semnificaţia de început, nou, necunoscut, acţiune, noi iubiri, noi dezamăgiri, şi nu îl cele din urmă, un NOU SEZON DIN THE VAMPIRE DIARIES !!! 

     

Articole din viaţă

       Secţiunea: BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB. !


         Să îmi spună cineva cine a inventat lenea şi eu promit că fac acea persoană să dispară ! Inimă, lasă-mă cu texte de doi lei cum că ti-e lene! Dacă vrei ceva, te duci după acel lucru, nu aştepti să îţi cadă din cer!

          Uraaaam lenea şi înainte, dar acuuuum a devenit ceva prea personal! Înţeleg, îţi este lene să îţi faci curat în dormitor, dar nu în viaţă! Ţi-e lene să suni o cunoştinţă, dar nu un prieten, ţi-e lene să arăţi că îţi pasă, dar nu îţi e lene să îţi mai pese!!!

Şi, ce e cu schimbarea asta ?

Fuck.

 Am nevoie de odihnă sufleteşte, 

mintea mea murdară are nevoie de curatenie, 

 trupul meu are nevoie urgentă de ingrijire.

 Inima mea are nevoie de scântei.

 Curând va foc AICI.

;3

-Alina.

B. A. B.

Sunt mai ameţită decât obişnuiam să fiu şi mă doare că nu pot ştii cauza. Nici nu prea îmi pasă, dacă stau să mă gândesc mai bine. Ajung să mă plâng pentru păcatele dintr-o altă viaţă, apoi îmi revin şi îmi spun că acea persoană nu sunt eu, deşi urmările păcatelor se văd pe zâmbetul meu. Prezentul meu ameţit şi nesătătos îmi spune că ar trebui să iau o pauza, si de realitate dar si de la tot fumul de imperfecţiuni.

E imposibil să sparg cerul iar apoi să plec cu un aer de aroganţă care nu îşi are rostul! Nu îmi accept un astfel  de viitor. Înteleg că sunt în continua schimbare, dar prefer să mă gândesc că urc 3 scări şi cobor 2.

B. A. B.

Imi doresc...

De cand cu ploaia asta de stele ma tot gandesc sa imi pun o dorinta atunci cand cade o stea, dar nu sunt sigura daca vreau sa fac asta. Evident, dorinta mea te implica in mod direct pe TINE ! E corect sa apelez la o stea pentru asta? Consider ca nu, ar trebui sa cada cerul si tot nu ar fi de ajuns !

Hotel

 Inima mea e ca un hotel

Din când în când te opreşti la mine.

Hotel?

Da.

Ce hotel?

Inima mea.

Câte stele are?

Cam câte are şi inima.

Aşa multe?

Da.

Ai camere libere?

Din plin !

Aş dori şi eu una, cu pat dublu dacă se poate, mă poţi ajuta? 

Depinde.

Adica?

Depinde cu cine vi.

Singur, dar pentru orice eventualitate am nevoie de un pat dublu. Mă poţi ajuta?

Desiguuur.

Multumesc. Cât face?

Pentru tine e gratis, dar dacă vi însoţit....

Ah. Eşti o drăguţă. Vin singur. 

Aştept.să te cazezi cât mai curând!

Ce am fost şi ce am ajuns

Haaaaaai să alergăm după fantome ce în trecut erau totul pentru noi, hai să iubim aceste fantome şi să ştim că suntem iubite de ele dar să menţinem această tăcere critică ! Hai să ne rupem gâturile uitându-ne  în trecut după ce obişnuiam să avem şi să fim. Înţeleg, viaţa m-a schimbat, te-a schimbat, dar nu trebuia să ne schimbe pe noi. Câââââââtă chinuială pentru tot! De ce nu ne putem pur şi simplu distra? Hai să luăm viaţa în râs fără a deveni nesimţiţi sau egoişti! Mă simt ca şi când aş fi alergat mile întregi în picioarele goale, prin cioburi !!! Nu ştiu cum să te mulţumesc. Mă simt singură deşi eşti la 3 metri depărtare de mine. Nu îmi place să te critic sau să aud pe cineva, oricine, făcând-o, dar chiar mă simt depăşită.

Să ne cunoaştem!

Leapşa vine de la Ştef., mulţumesc frumos, chiar cred că aveam nevoie de aşa ceva. Pupici!
Sunt doar 6 reguli, nu ar trebui să fie greu.

1. Postează imaginea Liebster Blog Award. 

Done.

2. Spune 11 lucruri despre tine.

Nu-i greu.

1. Iubesc să scriu şi să citesc.

2. Îmi este frică de câinii de pe stradă.

3. De când am mai crescut mi-e frică de înălţimi şi de filmele de groază (acum sper ca prietenii mei să nu vadă asta, Gabriel)

4. Nu îmi place să mi se reproşeze nimic.

5. Supărarea la mine nu ţine mai mult de cateva ore, maxim.

6. Sunt foarte uitucă.

7. Eu vara nu dorm (noaptea), şi asta nu are nici o legătură cu Connect-r.

8. Obişnuiam să mă îndrăgostesc foarte repede. Încă o fac dar mă ţin departe de "fericitele" persoane, pentru că întotdeauna a iesit nu tocmai bine.

9. Sunt de părere că fetele au darul de a dramatiza orice fleac, mă declar băiat.

10. Îmi place să cânt şi să dansez deşi nu mă descurt prea bine. 

11. Mi se spune des că sunt uşor influenţabilă.

Trebuie să recunosc, a fost puţin dificil.

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formuleză un set nou de 11 întrebări.

1. Mai important prietenii sau familia? 

Familia. Prietenii adevăraţi intră în categoria "Familia".

2.  Crezi in iubire adevarata; de ce da/nu ?

Cred că există, doar că nu mi se va întâmpla mie vreodată.

3. Care este cea mai mare temere a ta ? 

Mi-e teamă că nu voi putea ajunge criminalistă.

4. Crezi in destin; de ce da/nu?

Destin!? No way! Viaţa e a ta şi eşti respunzător pentru ce faci, nu îţi este scris dinainte.

5. Realist sau visator ?

Le combin. Încerc să nu fiu prea departe de pământ, pentru ca atunci când mi se vor tăia aripile să nu mă rănesc prea tare.

6. Banii aduc fericirea ?

Nu neapărat, poţi fi bogat şi nefericit, neîmplinit, dar să fim serioşi, trsteţea cu siguranţă nu o aduc!

7.  Ai vreo persoana pe care o admiri? Numeste-o ( poate fi si persoana publica )

Adina Lambru.

8.  De cat timp ai un blog ?

În semptembrie împlinesc 2 ani de când îl am, dar scriu de un an si 2 luni.

9.  Frumusetea vine din interior sau si exteriorul conteaza; de ce da/nu ?

75% interior, 25% exterior. 

Poţi să fi frumos/frumoasă, dar să fi un/o nenorocit/ă şi să te alunge toţi la un momendat pentru că s-au săturat, sau chiar mai rău, să nu ai prieteni, dar dacă eşti mai putin frumos şi te şi comporţi drăgut, eşti IN !

10. Ai vrea sa ai alta viata ?

Să ştii că mereu spun " dacă aş fi eu ...", dar nu, asta ar însemna să pierd tot ce am.

11. Unde ai vrea sa te afli acum ?

Într-un parc de distracţii, cu toţi prietenii, dar TOTI! Inclusiv voi. 

My turn ! 

1. Te consideri o persoană bună? De ce?

2.  Ce îţi place cel mai mult la cel mai bun prieten?

3.  De ce scrii pe un blog? ( Înţeleg, îţi place să scrii, dar de ce?)

4. La cine apelezi când ai nevoie de ajutor?

5. Ce persoană te inspiră în viaţă?

6.  Dacă ai putea schimba lumea, ce ai face?

7.  Judeci după aparenţe?

8.  Eşti ambiţios/-oasă ? Când începi să faci ceva, duci treaba pană la sfârşit?

9.  Cum este viaţa ta în afara unor 4 pereţi?

10.  Crezi în Dumnezeu? Dar în horoscop? (Dacă răspunsul tău este afirmativ la amândouă întrebările-> Cum este posibil să existe Dumnezeu şi să fie adevărat horoscopul?  Se bat cap în cap.)

11. Care sunt carte, filmul şi serialul preferate?

4. Nominalizeaza 11 persoane (+link) care sa realizeze acest tag

5. Mergi pe pagina lor si anunta-i

6. Nu da tag-ul inapoi !

Mi-ar place foarte mult dacă toti cei care treceţi pe aici aţi încerca să răspundeţi la întrebările mele. Vă pup. 

-Alina

Articole din viaţă

Încerc să îi ascult pe băieţii de la Voltaj şi aştept să iasă Soarele, să mă vadă cât de mult am crescut, cât de frumoasă m-am făcut, modestia mă omoara, SCUZE, cum timpul mi-a furat din inocenţă şi cât de gol arată portofelul meu după noaptea trecută. Eu, spre deosebire de altii, am învăţat că tot ce-i frumos e chiar în faţa mea, atunci când mă uit la familie, prieteni şi, de ce nu, la EL. Iniţial vroiam să îl pun pe el primul..de fapt era singurul, dar după mi-am dat seama că nu este corect ceea fac. Chiar deloc! Să îl pun pe el acolo şi să fi atât de egoistă şi să nu mă gandesc la persoanele care mi-au fost în permanenţă alături_! No way! El va fi aici pentru o scurtă perioadă de timp, îşi va face "treaba" şi pe urmă va pleca fără să şteargă urmele ce le va lăsa pe prag. Dar nu mă supăr, m-a ajutat să sterg pragul când a intrat în inimă, dacă îl va murdării şi cât de mult o va face, depinde doar de...MINE. K-Boom! Ce credeai, ca depinde de el? Ei bine, la lucrurile de genul asta nu mai sunt indiferentă! Dar găgăuţă încă sunt, îl voi lăsa să se joace liniştit.

-Alina

Monster !

Mă apropii dar mi-e frică şi mă las iar păgubaşă. Ajung să am ochii de foc şi nu ştiu de ce. Vreau, dar nu vreau. Sau poate mi-e doar frică. Mă gândesc des la asta, îmi închipui mereu cum ar fi, dar mă gândesc şi la Vis. Aştept să se termine coşmarul, să deschid ochii şi să fie reci, să nu mai simt cum ard, să nu mă mai pierd în gânduri, să îmi văd de viaţă...să nu mai greşesc? Nu stiu...cred că daca aş fi iar rece, tot spre fierbinte aş tânji... În momentul de faţă, TE URĂSC !

Articole din viaţă

     Razele soarelui mă fac să deschid ochii pentru o clipă, apoi să-mi trag pilota peste cap pentru o clipă. Aseară am adormit cu jaluzelele netrase, am vrut să las luna să mă vegheze în timp ce scriu, măcar ea să îmi fie aproape. Îmi pare rău că m-am schimbat atât de mult încât şi visele mi s-au întors pe dos. Cum ai putea compara visele cu Enrique Iglesias sau Justin Timberlake cu vise în care esti fugărită de caini? Aşa ceva este total pe dos. Îmi vreau visele înapoi, sunt ale mele, şi Justin cu Enrique la fel !
     Prea indignată că îmi încep iar dimineaţa cu dureri de cap, iau albumul cu fotografiile de suflet şi îl răsfoiesc. O faţă familiară îmi zâmbeşte ironic din trecut. Azi nu fac nimic din ce mi-am propus ieri să fac !
     Mă ridic din pat, îmi prepar un suc din sânge de ţânţari şi venin de viespi şi zbor către El.

-Alina

Change

     Mă simt ciudat în corpul meu de la o vreme. Îmi trăiesc viaţa într-un ritm mult prea alert şi simt cum pierd din vedere ce este important. Simt şi văd cum dezamăgesc tot mai multe persoane din jurul meu. Eu nu sunt persoana pe care o vezi în fiecare weekend care se foloseşte de un pahar de vodkă pentru a nu vomita din cauza muzicii de prea proastă calitate, eu, chiar eu, sunt persoana din fiecare zi care se oftică atunci când face ceva greşit sau îşi dă seama prea târziu că nu aşa trebuia să acţioneze, acea persoană care continuă să creadă că poţi fi un om mai bun dacă întradevăr îţi doreşti asta, că deşi greşeşti întruna, ai avut un motiv întemeiat pentru a face asta. Persoana care după ce ajută pe cineva se simte mai bine cu ea însâşi, care se enervează foarte repede şi la fel de repede uită de ce s-a supărat.
     Vreau să fiu o persoană mai bună şi vreau să nu îmi mai placă cum uit de probleme în weekend-uri.

Cartea vieţii

Mă aplec după cartea ce mi-a căzut de pe picioare şi într-o clipită mă gândesc la mine, la cum mă văd alţii, la cum mă văd eu şi la cum sunt de fapt. Mă zbat între lumină şi întuneric, mi-e frică să nu mă ard şi să devin neagră, deşi în mintea mea, negrul e frumos şi "bun". O viaţă echilibrată am înccetat de mult să am. Nu ştiu în ce moment m-am schimbat, şi nici nu contează, niciodată nu am fost atentă la detalii, sunt cea mai neglijentă persoană ce o cunosc. Oare ăsta e cuvântul potrivit pentru mine, "neglijentă" ? Toate aceste întrebări au o valoare maximă pentru mine, dar intr-o secundă ajung la minim. De ajuns cu povestea mea, cartea mi-e iar în mână, alţii sunt în plin-plan acum.

Sht.

       Tăcerea asta sumbră mă loveşte-n piept. Cuvintele-mi stau în gât, mă abţin cu greu să nu spun ceva de frică să nu duc totul la un alt nivel. Îmi plac lucrurile complicate, să văd persoane stresându-se, dar de această dată s-au complicat prea mult. Există persoane care se complică mult prea mult şi am impresia că stau să explodeze din clipă-n clipă, ar fi amuzant dacă nu aş ţine la ele.  În ultimele zile am tot avut crize de nervi... sunt foarte sensibilă şi nu-mi explic de ce. Sunt dată peste cap de la ultimul zâmbet ce am reuşit să îl fur...raiul a fost atâââââât de aproape! 

-Alina

Gol

Am un gol imens în suflet, mi-e dor să fiu vulnerabilă, să mă simt singură într-un deşert cu animale din viitor care mă vânează. Sunt singură, animaluţele au dispărut şi mi-e dor de ele. Nu sunt animăluţe, nu este distracţie. Am nevoie ca inima mea să funcţioneze, să bată tare, tare iar eu să nu o pot controla. Am nevoie să recuperez tot acest timp mort. Vreau să se ducă o luptă zdravănă între inimă si creier ! Vreau să iubesc, nu doar să doresc. Aş vrea să fi ştiut înainte să fac diferenţa dintre iubire şi dorinţă.

Pare ciudat, dar mi-e dor să sufăr, mi-e dor să mă implic. Am fost prea mult timp obişnuită cu suferinţa şi cu dezamăgirea, astfel încât, acum când îmi e oarecum bine, vreau să revin la zilele alea în care lacrimile nu îmi mai ajungeau şi eu ţipam "Ce am făcut eu să merit asta?". Adevăru-i că nu făcusem nimic, Dumnezeu ştia ce urmează să se întâmple şi m-a pedepsit înainte.

 Trup gol lăsat de izbelişte, adună-ţi puterile si învată să mergi mai departe în lume !

Fantoma visurilor mele

Bum! Bum!

Inima bate din ce in ce mai tare. Am asteptat atat de mult ploaia asta si acum fug de ea. Dintr-o data imi dau seama ce fac si ma opresc. Nu e rau deloc, se simte chiar bine. Pielea mea in sfarsit nu mai este uscata. Picaturile ma lovesc din plin, merit asta, pentru toate pacatele de care am fost capabila. 

Iesisem din casa, cu gandul sa ma duc la alergat, sa imi consum si ultimul gram de energie, sa nu mai fiu in stare sa ma gandesc la...vise, si m-am intors plina de speranta si nebunie, ca un copil care este lasat prima data in ploaie si nu se mai poate opri din alergat prin baltoace si scuturat crengile tuturor pomilor intalniti in cale. Sufletul meu cu siguranta avea nevoie de o astfel de escapada.

Readusa la viata, mi-am propus sa ies mai tarziu. Ma distram prea bine cand mi-am dat seama ca fantoma visurilor mele inca-mi sufla-n ceafa. La ce mi-a fost capul cand m-am gandit ca as putea scapa de ea?

Dor nebun

Ploaia sterge tot ce a fost şi lasă pământul fără urme, face loc pentru unele noi.

 Ploaia a încetat să mai curgă. Sufletul mi-e plin de sentimente, nu mai încap altele, poate de aceea am ajuns să nu mai simt nimic. Să mă salveze cineva, lumea are nevoie de iubirea mea ! 

Doamne, îmi doresc doar ploaie...

Vântul adie. Mai bine-ar sta. Nu face decât să răscolească trecutul. Hai lasă-mă! Trupul meu aşteaptă un semn pentru a putea reactiona la toata iubirea ce este redirectionata spre el, până atunci aşteaptă, fiind mai prăfuit pe zi ce trece de sentimente urâte.

 Mi-e dor să iubesc cu foc.

Scrisoare pentru suflet

Încetează să mai tânjeşti după el ! Pentru prima dată în viaţă, ascultă-ţi conştiinţa, nu te mai lăsa păcălită de tornada de sentimente care a pornit în sufletul tău ! Ura, indiferenţa, iubirea, dorinţa, nepăsarea, nevoia nu se au bine, încetează să le mai dai întâlnire exact atunci când treci pe lângă EL. În ultima vreme ai tot sperat ca ceea ce se întâmplă în mintea ta să fie realitatea, iar aceasta să ajungă să îţi schimbe viaţa, să treci peste ura ce o porţi băieţilor şi să poţi fi iar tu. Viaţa nu e atât de usoară! Am nevoie de operaţii pentru a ascunde aceste imense cicatrici. Ar trebui să  le mulţumesc celor care au ajutat la realizarea lor că mi-au respectat dorinţa de a nu se apropia de faţă, nimeni nu trebuie să ştie ce se ascunde în spatele acelui zâmbet suav.

Prieten

Trupu-mi leneş se lasă în voia sedativelor ce fără voie mi-au fost distribuite. A renunţat la lupta uşor, cum am facut-o şi eu cu tine, dar dacă i s-ar mai distribui, ar fi mai tare. :)

Cale amară

Calea presărată cu flori pe care o parcurgea pentru a-şi îndeplini destinul... E în reparaţii, momentan te descurci cu ce poţi şi cu ce ai! Eu nu pot face asta ! Nu pot sa decid care este calea bună sau ce ar trebui sa fac pentru a-mi îndeplini destinul. Destin, cale ? Cuvintele astea nu îşi au rostul în viaţa mea. Am rămas blocată la capitoul "Prieteni", cu restanţe la "Iubire". De ce suntem noi, oamenii, atat de expusi la suferinţă? Fie ca suntem tari, fie că plângem tot suferintă se numeşte. În spatele oricărei persoane se află o poveste, o poveste pe care doar dacă ajungi să o simţi, o înţelegi... Ai grijă doar să nu rămâi prins într-una, fără să mai găseşti portiţa de iesire.

Răsărit

Răsăritul pare tot mai aproape de inima mea. La ultimul "Adio !" i-am spus să nu se mai întoarcă, dar e aici mereu, imi intră-n piele înainte să apuc să deschid ochii. Îl simt cum îmi suflă-n ceafă în fiecare dimineaţă. Este greu de întreţinut această relaţie...mă simt abandonată când mă pregătesc seara de culcare şi patul nostru e rece. Degeaba îi ţin predici în fiecare dimineaţă la cafea, el tot în zori ajunge acasă. 
Când voi primi totul ? 

-Alina.

Articole din viaţă

A început ploaia şi a spălat voma de cuvinte ce nu-mi dădea linişte. Mă simt ciudat, îmi e din ce în ce mai greu să vorbesc despre mine, despre ce simt sau cred. Vreau ca viaţa să mă lase să îmi pun iar amprenta pe lume, pentru că exist şi trebuie să se cunoască pe unde trec.

Cuvinte

Luna nu vrea să-nu mai fie martoră la gănduri, se ascunde după Soare, lăsându-l să ardă cuvintele-n vânt. Văntul fură cuvinte şi le ascunde după umbra cireşilor în floare.

Critică

      Nu cred că există persoană care să nu se fi întrebat De ce lumea judecă persoanele fără să le cunoască?, ei bine, eu am găsit un răspuns la această întrebare destul  de corect din punctul meu de vedere. 

     Cum se presupune că ar trebui să cunoaştem toate persoanele pe care le criticăm zilnic? Nu am mai avea timp de nimic altceva dacă am sta să le cunoaştem.

     Mai exista şi întrebarea într-o formă mai generală decât prima,  De ce judecă lumea? şi aici răspunsul mi se pare şi mai simplu. Asta face parte din noi, asta o facem zilnic, fie că recunoaştem sau nu. Nu spun că este bine sau că este rău, spun doar că aşa am ajuns să fim şi facem asta înainte să realizăm că o facem. Faptul că o persoană este criticată o poate chiar ajuta (nu, nu cu încrederea în sine) să se schimbe în bine, asta până la un anumit punct şi venind din partea unei persoane apropiate. 

    O persoană care judecă este ori mult prea sigură pe ea ori îi e frică de cei din jur şi crede că acest "scut" o protejează ori normală, orice ar însemna asta.

   

-Alina

Plastic

 Viaţa mea e roz...dar pe mine nu mă mai atrage această culoare.

Îmi pot ţine sentimentele sub control fără să mă complic prea mult (mai deloc, totul vine de la sine) în legătură cu asta. Mă simt precum o păpuşă de plastic. Înainte mai trăiam din mofturi, vroiam să am "aia" sau "aia" şi mă plictiseam după ce obţineam ce vroiam, acum însă, mă satur înainte să obţin ce vreau. Vreau să simt orice, numai să simt. Vreau să mă bucur şi să simt tot! Şi durerea vreau să o simt, tot, tot, tot! Nu vreau să pierd nimic. Momentan...curâmd mă voi sătura şi de acest concept asupra vieţii mele.

Lume

Lumea mea a luat-o razna. Vreau timp, mai mult timp! Mă uit pe geamul maşinii şi privesc arbori de-a lungul drumului. Mă gândesc la viaţa mea ca la un film. Eu joc în rolul principal şi mă sperie gândul că am atât de multe persoane în jurul meu. Mă pierd în cunoştinţe. Personajele episodice mă înspăimântă. Le văd ca pe Samara Morgan din "The ring", aşteptănd cu nerăbdare să mă mănânce.
Sunt atât de obosită în ultimul timp încât nici nu este nevoie să închid ochii căci visez...şi ce frumos visez...

Articole din viaţă

Secţiunea: Iubirea


 Şi zic "Ah. dami-aş palme, că de la răceala asta nu mai aud nimic". Mă sting uşor ca tigarea ce afumă camera de zi şi lasă mirosul ei să pătrundă în cel al trandafirilor tocmai primiţi de la un iubi-dubi. De câte ori te-am rugat să nu mai fumezi de faţă cu mine? Am încetat să mă mint că te poţi schimba atunci când sufletul meu a încetat să mai vadă şi să mai audă. Curios e că eu conştientizez că acum eşti un altul total diferit. Asta bineînţeles, doar cu mine. Cu celelalte fete te comporţi la fel de idiot cum o faceai cu mine,, iar cu EA te comportai ca şi cu o regină, dar acum îţi este indiferentă. Din momentul în care eu am renunţat la a mai vrea să fiu în continuare a ta inima ta a creeat o pasiune nouă, pentru mine şi a dat-o necuratului pe cea veche. Atâtaa harababură! Eu am renunţat definitiv la tine, inima mea este amorţită şi acum după anestezia ce am fost practic obligată să i-o fac pentru a putea trece peste tine. La început mă gândeam să o înec în acool sau să o ard, dar vreau să mă pot folosi de ea mai târziu, când voi fi pregătită să sufăr...iar.
   Revin în prezent, am depănat amintiri până acum pentru a mă lăuda că am găsit cheia către uşa cu amintiri ce avea numele tău pe ea. Nu ştiu ce a fost în mintea mea când mă gândeam că poate voi deveni mai bună dacă îmi amintesc cum s-a întâmplat totul. Ei bine, după cum mă aşteptam, când am deschis uşa am dat peste o cutie. Îmi amintea de tine, la început...Tu erai băiatul "misterios". Plecai şi veneai, dar niciodată nu rămâneai, nu schimbai o vorbă, nu schiţai un gest. Acum când pun toate astea pe hârtie mă simt ca în filmul ăla cu vampiri, Twilight la început, cum era Edward. Ce clişee. Măcar ştiu că povestea inimii mele e adevărată. Totuşi, nu mă pot  abţine să nu răd. Curioasa de mine a sărit imediat să deschidă cutia. Tot ce am văzut a fost un clown, apoi am simţit un pumn în faţă. Să îmi aduc aminte că încă mă poţi răni. Deşi te-am scos din viaţa mea încă te mai joci cu mine. Eu mă joc cu mine. Chei lăsate la îndemână...pff...regresez. Când am ajuns iar la stadiu de fetită credulă? Trebuia să îmi dau seama că mintea se joacă cu mine. Încă nu sunt pregătită să ştiu totul despre noi, să văd ce se întâmplă în spatele cortinelor.

-Alina

Viaţa

      Suntem oameni, suntem învăţaţi să dăm vina pe circumstanţe, pe stări de spirit dar rareori pe noi. Avem conştiinţă, suntem capabili să realizăm cănd facem o greşeală şi să decidem dacă continuăm sau ne oprim. Cred că fiecare are nevoie de o "ieşire" din normal în care să nu gândească şi se simte mai "bine" dacă dă vina pe cine stie ce, dar în adâncul sufletului ştie adevărul.

    Îmi recunosc greşelile, sunt conştientă de ele chiar şi atunci când le fac, ştiu că depinde numai de mine dacă mă opresc sau continui. Nu îmi ţine nimeni pistolul la tamplă, obligându-mă să fac ceva ce nu vreau. 

     Ţin să cred că este un pas spre bunătate şi împlinire să îţi accepţi greşelile, atâta timp căt eşti dispus să te schimbi. Am auzit teorii despre schimbare, cum că oamenii nu se pot schimba, sau aleg să nu se schimbe pentru că aşa e mai uşor. Oamenii SE SCHIMBĂ ! Şi nu trebuie să-şi propună asta, doar să lase lucrurile să treacă, să îşi vadă de viaţă. Ne schimbăm la tot pasul, orice întâmplare ne schimbă viaţa, mai mult sau mai puţin. Oamenii ce trec prin viaţa noastră îşi lasă amprenta, la fel cum o facem şi noi în viaţa lor...asta mă face să mă gândesc câtă atenţie merită persoanele din jurul meu, cât de importante sunt pentru mine, totuşi realizez că în multe momente din viaţă tratez lumea cu superficialitate, dar asta e! Asta-i viaţa! Nu poţi să ajungi să îi cunoşti şi să fi prietenă cu toţi, aşa că e mai uşot să fi puţin superficial...Deşi cuvântul începe cu "super" nu e deloc aşa... Viaţa este ciudată, bine că-mi place tot ce este legat de acest cuvânt.

 -Alina.

Iarnă

Care-i faza cu toată zăpada asta? Nu are de gând să se mai oprească? Sincer, nu o înteleg. Ajungi în viaţa cuiva, stai o perioada, apoi pleci şi te întorci pentru a-i îngheţa gândurile. Ciudat  este că vinul chiar m-ar ajuta acum...îmi şi este dor să stau în fund, în pat, învelita cu o păturică cu imprimeu floral şi să beau o cana de vin fiert, iar în cameră să domine mirosul înţepător de scorţişoară. Ce păcat pentru mine că am lăsat gripa să mă îmbrăţişeze iar acum sunt nevoită să iau antibiotice, mama chiar m-a ameninţat pe mine mai degrabă decât pe Dna. "eu sunt răceala şi faci ce spun eu" că dacă nu îmi trece cu ajutorul acestui tratament, voi fi înţepată destul de rău şi de această dată nu de bunul meu prieten, Cupidon. Ah, mi-e dor de vară... Sper că voi nu sunteţi bolnăviori. Nu vă trimit pupici că risc să vă dau răceala.


-Alina.

Probleme

Cică: Vaiii...dar câte probleme ai..
     Şi dacă aş avea probleme ce? Poate că sunt ciudată dar îmi place să am probleme, îmi plac situaţiile dificile, îmi plac momentele prost alese, îmi plac oamenii cu prea multe defecte, îmi place viaţa mea, aşa cum e ea, complicată.
    Când vorbim d-ale inimii îmi place să las discuţiile-n aer. Îmi place să nu ştiu ce fac cu viaţa mea mâine pe plan emoţional. Îmi place când nu ştiu şi nu am de gând să fac nimic să schimb asta.
    Asta mă face o problemă pentru ceilalţi? Sunt o persoană rea? Şi dacă sunt o persoană rea ce? Nu e atât de rău pe cât pare.  Ador că nu stau să mă gândesc ce voi face mâine.

De mult nu îmi mai pasă.

Leapşă !

Mulţuuuuu Gabriel, eşti un scump :*
Să ştiti că desktop-ul meu este chiar foarte curăţel :D Impresionant, nu?

O_o Leapşa o preia cine vrea! XoXo >:D<:*

Prefăcătorie..

Sinceritate? Da, cum să nu!
     M-am trezit ameţită de atâtea ore de "odihnă". Mă gândesc că nici măcar nu are rost să mă uit în oglindă, de curând mi s-a spus că sunt plină de complexe şi m-a bufnit râsul dar apoi mi-am dat seama că aşa e...şi dacă e aşa ce? Până la perfecţiune mai e mult, iar pentru mine cu siguranţă e un drum luuuuuung. Am zis că nu o fac dar...dar o fac, şi spre surprinderea mea nu rămân mască din cauza ochilor mei obosiţi, a părului extraciufulit care stă prea bine, ca în orice altă dimineaţa...doar că...doaar... îmi văd întradevăr adevărata faţă, lipsită nu de fard, rimel sau creion...ci de masca aceea care este menită să mă apere de minciuni, de răutate şi de frig. Eu da, sunt o dură, afirm asta de câte ori am ocazia. Lumea trebuie să ştie. Atâta timp cât masca stă la locul ei, sunt şi eu bineee! 
      Sunt ciudată, da ştiu. Nu m-am mai văzut de ceva timp aşa, fiind eu. Îmi e şi frică să mă uit la mine, să nu mă cuprindă nostalgia zilelor în care simţeam vântul bătându-mi direct în faţă, nu printr-o afurisită de mască. De ce să mă dezbrac în faţa cuiva care ştiu că îmi va lăsa răni adânci? Faţa mea vreau să rămână intacta, nu să fie rănită la întâmplare de orice...rahat!   
       Nu mă mai încred în persoane, iar asta nu mă face o fiinţă tristă, ba chiar din contră, sunt foarte fericită fix aşa! Sunt fericită şi fără să am încredere deplină. De ce aş face asta? Pentru ca într-o zi sa îmi spună să închid guriţa şi să trecem peste subiecte? Sunt mai bine aşa, oricum e o lume plină de măşti.

 The world goes down!

Omul.

Omul = o fiinţă ciudată de neînţeles. Cred că oricine e de acord cu mine când spun asta. Nu există persoană, din câte cunosc eu, care să poate să se explice în orice situaţie sau care să ştie ce simte, de ce simte. Uite asta nu-mi place la literatură, ea seamănă cu omul, o poţi interpreta după bunul plac.Nu o să mă mai mir de ce uneori prefer ştiinţele exacte.
Viaţa e agitată dacă ştii să ţi-o faci aşa şi dacă-ţi place!

Despre viaţă

Mi se face frig de la atâta nesiguranţă. Aprind un chibrit pentru a-mi lumina gândurile şi mă îmbăt cu mirosul lui. Minunat! Noaptea a început să mă îngrozească de la un timp...s-a aliat cu imaginaţia ş-acum îmi joacă amândouă feste. Glumiţe îmbrăcate în staniol sunt confundate cu extratereştrii. Lumea e invadată de ei, mai ceva ca de minciuni. Mă joc cu un pai în timp ce mă uit pe cerul întunecat şi nu mă mai satur să trag în sec dintr-un pai. Acum mă multumesc cu paie, nu mai am acadele de vise. Of lampă, ce ţi-e şi cu viaţa asta!

Dragoste?

De ceva timp mă tot macină o intrebare... dragostea vine toată o dată, sau cu timpul? Stau si mă gândesc de câteva zile şi îmi fac fel şi fel de scenarii în minte.

Dragostea vine toată odata! Cum să vină toată odată? Mă laşi? De parcă stă Doamne-Doamne şi se uită la un băiat sau la o fată şi se gândeşte că viaţa lui-ei e prea liniştită şi zice " Astăzi e o zi numai bună de îndrăgostit, ce spui Cupidon, îl plesneşti şi pe ăsta cu dragoste?" Bălării !

Dragostea vine cu timpul! Alt rahat. Cu timpul? Adică stai 10 ani lângă o persoana ca vai Doamne vine dragostea cu timpul. Stai 1001 de ani şi astepţi să vină dragostea, poate anul ăsta nu te ocoleşte şi pe tine. Dragostea nu vine cu porţia! Azi nu ai fost cuminte şi mama în loc să nu îţi mai dea desert nu îţi da porţia de dragoste. Daca eşti lângă o persoană de ceva timp şi simţi că o iubeşti o faci poate din respect, din admiraţie, întelegere sau multe altele, nu înseamă neapărat că o iubeşti pentru ceea ce este.

Voi ce părere aveţi?

Zbor

De ce de fiecare data cand ma hotarasc sa ma inalt, sa zbor linistita trebuie sa se intample ceva. De ce fuge cerul de sub ochii mei? De ce il pierd de fiecare data cand ma gandesc la tot ce va fi? Da-mi Doamne cer, sa ma inalt!

Ce tot vorbesc eu? Ma ascund ca ultimul pui fricos in spatele unor minciuni nu prea bine aruncate-n vant. Mi-e frica si sa pronunt acest cuvant," zbor". Nu stiu ce ma apucat sa scriu despre el. Ma avant in minciuni tot mai mult. Imi spun ca sunt curajoasa, ca daca as putea zbura, as putea face orice. Ma pregatesc sa zbor si inchid ochii...ochii mei caprui. Chiar ei ascund minciunile, caci din cauza ca nu ii deschid ma mint ca s-a pierdut cerul si nu il pot regasi decat atunci cand renunt la ideea de a mai zbura.

Cerul se ascunde in spatele ochilor.

Îţi aminteşti?

Deseori te mai strecori prin gândul meu, mă învârţi, mă cutremuri, mă ameţeşti, pentru ca mai apoi cu o singură privire pătrunzătoare să mă faci praf şi pulbere. Te înţeleg, îţi place să te joci, şi joci dur. Probabil ai observat şi tu ce c*rvă-i viaţa şi te-ai săturat să ţi-o iei de fiecare dată când pentru o secundă, gândeşti cu inima, probabil aşa voi fi şi eu peste ani, peste gânduri, peste iubiri.
Oare îţi mai aminteşti cum era când iubeai? Ce senzaţie aveai când te pregăteai s-o vezi, iar cămaşa nu îţi stătea bine? Mai ştii cum se refugia în braţele tale la fiecare nimic?



Îţi aminteşti cum era când îţi aminteai?


Îmi pare rău că nu am mai intrat pe blog în ultima vreme, cu toate sărbătorile astea am avut o stare care nu îmi permitea să îmi arunc găndurile. Sper că a-ţi avut un Crăciun şi un An Nou fericit! Vă doresc tot binele din lume şi să aveţi parte de sănătate şi împliniri. La mulţi ani! Xo